12 rochii

Într-un dulap stau aranjate, așteptându-și rândul, niște rochii. Fiecare rochie e diferită și unică. E altfel. E anume așa cum ar putea fi doar acea rochie. Da, toate sunt rochiile mele. Care le-am moștenit, care le-am ales singură, care mi-au fost cusute la ocazii speciale, care le-am primit în dar, care le-am mai găsit pe… Citește în continuare 12 rochii

„Doamne, eu ştiu că undeva şi temniţa asta are o inimă. ” Ce am învățat de la mărturisitorii credinței ortodoxe, foști deținuți politici ai sistemului comunist ?

Nici un cântec alb nu vinefâlfâind pe cercu o stea si pentru tine,Lerui, Doamne, LerR. Gyr, Colind ceresc Colind pentru foștii deținuți politici, LS Iași, 2019 Niciodată nu m-aș fi gândit pe unde mă vor duce pașii în anii de studenție. Am trăit o experiență care nu se învață nici într-o facultate. DA, cred că… Citește în continuare „Doamne, eu ştiu că undeva şi temniţa asta are o inimă. ” Ce am învățat de la mărturisitorii credinței ortodoxe, foști deținuți politici ai sistemului comunist ?

Ce mi-aș spune mie în fiecare zi

Desigur, începutul unui nou an calendaristic nu prevestește schimbări. Tot ce se întâmplă este doar schimbarea unui număr. Atenție! nu se vor întâmpla minuni, magie și nici măcar "să fim mai buni de sărbători" nu mai funcționează după miezul nopții.Se întâmplă să ne trăim viețile mai cu măști, mai dezorientați în sensuri și în adevărata… Citește în continuare Ce mi-aș spune mie în fiecare zi

Cum a fost în „zidirea echipei” cu #LigaStudențilorIași

Sunt texte care nu se scriu, se trăiesc, pur și simplu. Sunt frunze de toamnă, care nu cad niciodată, se transformă în amintiri vii. Sunt oameni, care nu apar întâmplător în viața noastră. Oameni în care te poți vedea, activități în care te poți regăsi, drumeții în care te poți "zidi", împreună cu echipa. Despre… Citește în continuare Cum a fost în „zidirea echipei” cu #LigaStudențilorIași

Scrisoare Centrului de Tineret Orhei

Mă tot gândeam ce să-ți scriu, cum să-ți scriu, despre ce să-ți povestesc, pentru ce să-ți mulțumesc. Cuvintele zbuciumate și entuziaste nu se puteau liniști pe foaie. Oare, de ce ? Prea multe trăiri ? O adolescență trăită împreună ? Oameni dragi pe care mi i-ai dăruit și pe care îi am alături ? Schimbările… Citește în continuare Scrisoare Centrului de Tineret Orhei

Nevoia de căldură și conectare

În marea călătorie spre mine, care nu are stație terminus, am descoperit CEVA. Am conștientizat cât de puternică este nevoia de conexiune interumană. Și că, de fapt, este o nevoie simplă, naturală, firească, se numește Căldură. Sună metaforic, dar e un tip de căldură interioară care nu se poate exprima în cuvinte. E o poftă… Citește în continuare Nevoia de căldură și conectare

Scrisoare profesorului de mâine – „Cheia transformării este la tine”

Îți scriu acum, profesorule, o scrisoare. Cine ai fost în viața mea? Sau, mai bine zis, cine rămâi a fi în viața mea ? Am căutat răspunsurile mult timp. Le-am căutat peste tot. În caietele unde încercam sârguincios să desenez primele litere, în primele emoții de om cu rucsacul în spinare, în frunzele galbene de toamnă,… Citește în continuare Scrisoare profesorului de mâine – „Cheia transformării este la tine”

Minunea pașilor mici

Am văzut astăzi în parc un tată și un fiu. Tatăl își învăța copilul să facă primii pași. Și parcă, nimic neobișnuit, ceva firesc. Dar, urmărindu-i câteva minute, am simțit atâta viață și atât elan. Cu câtă delicatețe, grijă și dragoste îl sprijinea. Piciorușele mici, abia se atingeau de pământ - Bravooo, Răzvan! Vezi că… Citește în continuare Minunea pașilor mici

Mă scuzați, am uitat caietul acasă

Când eram în clasa I, îmi plăcea să scriu, sau mai bine zis, să mă învăț a scrie. Exersam până târziu, voiam să fac toate liniile corecte, grațioase, fix ca în abecedar. Să fie perfect. Dar, se mai întâmpla, să nu fie chiar așa. Sora îmi spunea să tai litera, cuvântul și să continui în… Citește în continuare Mă scuzați, am uitat caietul acasă