Aș citi km întregi din scrierile lui Savatie Baștovoi. Simt atâta blândețe și serenitate în fiecare idee, în fiecare carte.
Există așa stări fine și subtile, care arareori pot fi expuse în lumina potrivită, încât ele să miște și să țintească drept în inimă. Cuvântul lui e adânc, pentru că e născut din Dragoste.
Pe măsură ce citești, intri într-o zonă de liniște și introspecție profundă în raport cu propria persoană. Te cobori în inima ta și … nu mai vrei să te oprești. Citești, citești, citești.
Și atât de mult îți place normalitatea și simplitatea asta pură, umană, care e cu tine de la începuturile vieții. Ce bine e să fii pur și simplu om iubitor, bucuros, onest, curat. Iată așa, fără cuvinte sofisticate, stări încâlcite, pretexte neclare.
Când deschizi o carte, deschizi o lume. O lume vie, care construiește în tine un templu al Păcii și Iubirii. Un templu al omului care iubește, care greșește, care iartă, care se bucură de Dumnezeu și de viață. Cărămidă cu cărămidă. Răbdare cu răbdare.
