Cugetări

al tău Everest care e ?

Everestul meu sunt chiar eu. Da, în fiecare zi urc spre mine.

Nu-mi cronometrează nimeni timpul. Nu-mi numără kilometrii. Și nici pulsul nu mi-l măsoară.

Eu urc cum pot. Cu Dumnezeu de mână. Câteodată sunt oarbă și nu îl văd. Câteodată inima mea se închide și nu aude despre ce este această viață. Câteodată de la atâtea așteptări, planificări în vag, iluzii, orgolii deșarte, eu nu mai simt. Nu sunt prezentă în viața mea. Și bat pasul pe loc. Stau blocată.

Când totul e așa simplu. Ca un ciripit de păsări, într-o dimineață devreme de primăvară.

Atunci Dumnezeu are grijă și îmi trimite oameni, situații, circumstanțe. Ca să mă trezească din nou la starea de la începuturile lumii – Dragostea. Care îmi dă sens și putere. Dragostea care mă ajută să-mi cuceresc propriul Everest.

Altitudinea maximă a muntelui din mine este Iubirea.

Mulțumesc.

Tu câți pași ai făcut azi ?

pur și simplu
să trăiești
și să-ți urmezi calea
cu inimă deschisă , rotundă și caldă
să cazi
să ierți
pe cei din jur
și pe tine
să te ridici
să privești
spre orizonturile largi
să știi că lumea din tine
e mare și plină
de Dumnezeu
de oameni
de povești
de tot
ce îți asumi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s