Cugetări

BUCURIA de a fi

În ultima vreme mă gândesc mult la bucurie. Adevărată, firească, sinceră.

Cum să mă bucur fară să aștept ocazii importante și grandioase? Iată așa, pur și simplu. Pentru că sunt. Pentru că trăiesc și pot vedea această lume.

Bucuria de a fi tu însuți.  I motiv.

Fix așa cum ești în acest moment al vieții. Că de aici începe călătoria.Când știi cu cine ai de făcut drumeție. Și când mai știi că în această ecuație, nu ești niciodată singur. NICIODATĂ.

Să fii tu însuți nu-i simplu. Dar, nici complicat. Ai nevoie de sinceritate și curaj.

Să ai sinceritatea să te vezi așa cum ești. Să scoți de pe tine tot ce nu-ți aparține. Să arunci măștile de om frumos și cumsecade, mușchii faciali încordați cu falsitate, politețea managerială, etichetele și proiecțiile altor oameni. Tot, tot, tot. Ca să te vezi în vulnerabilitatea și autenticitatea adevărată.

Să ai curajul să smulgi buruienile uscate, care nu-ți mai folosesc și să sădești lumină. Atâta cât încape în sufletul tău.

Apoi stai cu inima deschisă, te uiți la soare și la lună. Mulțumești și te bucuri. DA, te bucuri cu adevărat și respiri. AER curat!

De ce să pretinzi că ești altcineva? Tu oricum știi cine ești. Fă primul pas și ia omul din tine de mână. De ce să nu-ți asumi albul și negrul? De ce să sari peste limitele tale, dacă aceasta este măsura la care ai ajuns până acum? Și e bine așa. Mergi cu iubire și lumină mai departe.

Ce tot căutăm? Dacă avem o inimă cu care putem IUBI.

Hai să ne bucurăm împreună.

Constantin Noica

Trei poeme filisofice pentru Sanda, fragment

Căci bucuriile noastre nu sunt desfătări deşarte şi dacă unul se bucură de un automobil, altul de-a putea face poezie, unul de o biată libertate, altul că se poate ruga lui Dumnezeu, bucuria cea mai mare este că au reapărut bucuriile. Că plictisul şi cenuşiul ce se întinseseră peste noi lasă loc culorilor şi înţelesurilor proprii. Ce putem desface noi? Ce putem denunţa noi, ca scriitori aceia care vă plac? Şi cui? Unei lumi obosite care vrea doar spectacolul zbuciumului nostru în gol? Dar putem face lăturiş câte ceva şi putem pregăti o Carte a Facerii pentru cei tineri, pe care bucuria noastră de a încolţi până şi în stâncă, îi va modela pentru ceasul în care vor putea făptui sub lumină. Nu-ţi voi trimete draga mea cartea despre timpul nostru căci asemenea cărţi nu se scriu în crâng. Dar dacă e adevărat că trăim într-o lume în care nimeni nu ştie nimic, atunci de pe cărările noastre vă strigăm acesta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s