Fără categorie

Liniștea apusului

Ia-mă de mână și du-mă în lanul de grâu. Acolo unde spicele dansează în liniștea apusului.

Și spune-mi povești.

Spune-mi că sufletul meu e încă copil. Că viața se petrece între două bătăi de inimă. Tic tac, tic tac, tic tac. Auzi ? Să fie oare timpul ? Sau e o inimă grăbită?

Spune-mi că totul are sens când e simplu și din iubire.

Spune-mi că totul se simte prin firele subțiri dintre noi. Că toate prefăcătoriile se usucă ca frunzele în copacii de toamnă târzie.

Spune-mi că de la pământ la cer sunt doar lacrimi neplânse și măsura iubirii noastre.

Spune-mi că florile vor înflori atunci când o să am ochii deschiși. Cu adevărat. Că uneori mă uit, dar nu văd.

Spune-mi că nu știu nimic și că sunt o visătoare pierdută prin lume.

Du-mă în lanul de grâu și spune-mi că e așa. Eu o să te cred și o să ne sărute apusul pe frunte.

Te iubesc. Mulțumesc pentru liniște.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s