Scrisoare profesorului de mâine – „Cheia transformării este la tine”

Îți scriu acum, profesorule, o scrisoare. Cine ai fost în viața mea? Sau, mai bine zis, cine rămâi a fi în viața mea ? Am căutat răspunsurile mult timp. Le-am căutat peste tot. În caietele unde încercam sârguincios să desenez primele litere, în primele emoții de om cu rucsacul în spinare, în frunzele galbene de toamnă,… Citește în continuare Scrisoare profesorului de mâine – „Cheia transformării este la tine”

Auzi?

Uneori e multă liniște. S-ar părea că prea multă. Și ai vrea să spui ceva, dar nu știi cuvintele potrivite. Și chiar dacă le știi, parcă nu ai îndrăzni să le spui, să le scrii, să le scoți din tine. Nu ai vrea să deranjezi această stare blândă care te umple. Și atunci, cel mai… Citește în continuare Auzi?

Minunea pașilor mici

Am văzut astăzi în parc un tată și un fiu. Tatăl își învăța copilul să facă primii pași. Și parcă, nimic neobișnuit, ceva firesc. Dar, urmărindu-i câteva minute, am simțit atâta viață și atât elan. Cu câtă delicatețe, grijă și dragoste îl sprijinea. Piciorușele mici, abia se atingeau de pământ - Bravooo, Răzvan! Vezi că… Citește în continuare Minunea pașilor mici