Uneori e multă liniște. S-ar părea că prea multă.
Și ai vrea să spui ceva, dar nu știi cuvintele potrivite. Și chiar dacă le știi, parcă nu ai îndrăzni să le spui, să le scrii, să le scoți din tine. Nu ai vrea să deranjezi această stare blândă care te umple. Și atunci, cel mai bun mod de exprimare este tăcerea.
Tăcerea este o parte din noi, atât de naturală și atât de a noastră. Abia o descopăr. Îmi place de ea.
Mă bucur că mă vizitează uneori. Avem despre ce tăcea împreună. Mă gândesc cum ar fi dacă ne-am întâlni mai des. Poate cu mai multă liniște și sens.
Eu tac. Așa-i că mă auzi ?
