Ai venit nebună și elegantă. Mi-ai spus că acum va fi altfel. Eu ți-am spus că deja este. Mi-ai spus să fiu atentă și să observ prima ta frunză. Eu ți-am spus că m-am sincronizat cu toate frunzele tale, și cu cele care încă n-au căzut.
Știi de ce te iubesc ?
Pentru că ești sinceră. Plângi când vrei. Lași vechiul să cadă, să se transforme, să se treacă.
Pentru că tu aduci răcoare și stare de trezvie. Parcă mi-i mai proaspăt să trăiesc, să creez, să fiu.
Este în tine o tristețe frumoasă. Este în tine o minune. O minune simplă și neexplicabilă. Este în tine o liniște aparte, o liniște fragilă, o liniște caldă și rece. Te rog, să o împarți și cu mine.
Mă vezi ? Sunt aici, la început de galben.
Cu umbra unui copac, sau mai bine…
