Ce mi-aș spune mie în fiecare zi

Desigur, începutul unui nou an calendaristic nu prevestește schimbări. Tot ce se întâmplă este doar schimbarea unui număr. Atenție! nu se vor întâmpla minuni, magie și nici măcar „să fim mai buni de sărbători” nu mai funcționează după miezul nopții.

Se întâmplă să ne trăim viețile mai cu măști, mai dezorientați în sensuri și în adevărata valoare a sărbătorilor de iarnă, a Nașterii Domnului. Ne sărbătorim golurile de credință, de deșertăciune lumească, care ne este atât de apropiată…

Intenția mea nu-i despre a judeca, doar observ și simt că apa din care beau, devine din ce în ce mai tulbure, agitată, neînțeleasă, cu multă gălăgie și cu multe nimicuri. Mandarinele aduc fericire de scurtă durată. Încercăm să scurgem din noi mirare și entuziasm admirând luminițele, sclipiciurile, ghirlandele, jucăriile de pe brad și savurând olivie-ul. Știind cu toții că nu-i deloc despre asta.

Ne creăm așteptări și promisiuni pentru noul an. Ne setăm și o listă lungă cu obiective și scopuri bine stabilite. Bună treabă, doar că un pic amăgitoare. Efortul e zilnic. Schimbarea e zilnică. Pas cu pas.

Mă gândeam acum, în răscrucea dintre ani, dacă tot vine vorba, ce mi-aș spune și ce mi-aș dori mie, în FIECARE zi. Da, ați citit bine, valabil pentru fiecare zi.

În primul rând, mi-aș dori să fiu mai echilibrată și mai atentă la emoțiile, stările, sentimentele și toate trăirile prin care trec. Să le tratez cu respect și înțelegere și să le gestionez ca atare. Inteligența emoțională nu e doar un termen frumos.

Mi-aș dori să-mi antrenez puterea de concentrare, coordonarea, atenția și voința. Mai ales voința. Este o parte din mine care își așteaptă cuminte rândul, ca să fie lucrată și luată în seamă. Se vede că-i vine timpul.

Mi-aș dori să am MEREU încredere în ce se întâmplă. Să cred că toate au venit să mă învețe ceva. Oameni, circumstanțe, întâmplări, cerul albastrul și florile de câmp. Orice situație are un mesaj care mă crește. Și să cred din tot sufletul, să-mi fie dor constant de curățenia și sfințenia Celuia care a făcut cerurile și pământul. Să ard de dor și să renasc într-o tăcere, la o margine de lume, cu îngerii de mână.

Mi-aș dori să reînvăț constant arta simplității și a firului de iarbă. Să mă plimb prin vârfuri de munți, să admir înălțimea și să primesc plăcere de la procesul de urcat, care presupune dedicație, perseverență și efort.

Să trăiesc simplu, cu claritate și cu normalitate. Așa, pur și simplu, curat, sincer, naiv, asumat, curajos, cu delicatețe și bun gust.

Mi-aș dori să-mi țin aproape oamenii pe care îi iubesc și care mă iubesc. Sunt așa oameni care ne iubesc pur și simplu. Prin ei simțim cum Dumnezeu ne mângâie inimile amorțite și ne sărută frunțile încrețite. S-ar putea ca nici ei să nu știe cum îngerii li se așează pe umeri și ne privesc fix în ochii sufletului. Sunt calzi, calmi, nu se grăbesc, împărtășesc din bucuriile și tristețile personale, sunt lângă tine, chiar și când nu-i vezi. Ei sunt și gata.

Cel mai interesant, ei nici măcar nu-ți spun că te iubesc. Îți transmit asta prin starea lor, prin intențiile și acțiunile pe care le săvârșesc. Ei sunt oamenii mei. Mi-aș dori să le spun mai des că inimile noastre vibrează în același ritm.

E o formă a iubirii tainice, dar atât de evidente, care nu are nevoie de prea multe cuvinte, de întâlniri dese, de conversații lungi, de clarificări. Are nevoie de sensibilitatea inimii tale, care să prindă aceste unde. Și să rezonați împreună. Dar, și mai mult, mi-aș dori să iubesc toți oamenii. Fix așa cum sunt. Să nu-i iubesc pentru ceva. Doar pentru că sunt și respirăm același aer, că suntem oameni care au nevoie de suport și de dragoste.

Mi-aș dori să tac mai mult ca să aud mai mult.

Mi-aș dori să ofer mai mult. Pentru că vreau și pot.

Mi-aș dori să învăț bine, să profit de acești ani de studenție, sa-i scurg până la ultima picătură, ca să devin un specialist de calitate.

Mi-aș dori să scriu mai mult, să scot din mine, să împărtășesc.

Mi-aș dori să cobor în profunzime, dar să rămân ancorată și în realitate.

Mi-aș dori să-mi păstrez liniștea lăuntrică într-un mijloc de război.

Mi-aș dori să simt bucurie de la ce fac, o bucurie ca indicator că fac ceea ce trebuie.

Mi-aș dori să iert cu mai multă ușurință. În primul rând, pe mine. Și apoi e mai simplu.

Mi-aș dori să am mai multă dârzenie, determinare și încredere în a spune lucrurilor pe nume, în a lua decizii și a le asuma.

Mi-aș dori să strălucesc în creativitatea din mine care naște idei, cuvinte, activități, proiecte, impact.

Mi-aș dori ca cuvintele să nu-mi mai fie gălăgioase. Să fie puține, cu înțelepciune și cu sens.

Acum, îmi transform toate mi-aș dori în îmi doresc și încep cu pași mici, cu minte limpede și cu inima calmă, dar în același timp plină de foc, de viață, de VREAU.

Vă doresc să vă doriți și voi, ca în fiecare zi să creșteți, să vă descoperiți valoarea, să vă găsiți locul vostru în lume, să aveți grijă de voi și de oamenii de alături. Să trăiți în pace și în frumusețe, ca într-o continuă sărbătore a sufletului.

Să fim, să învățăm, să iubim, să credem, să ne bucurăm, și să cultivăm ceea ce ne dorim să devenim. Și atunci va veni schimbarea. Liniștit, firesc, cu dragoste, cu fulgi de nea, cu frunze de toamnă, cu înfloriri de primăvară și cu voia lui Dumnezeu.

Doamne ajută în toate intențiile și pornirile bune. Bucurie să avem!

Cu dragoste și cu gânduri bune, un om

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s