Oameni

Magdalena Marandiuc, de profesie Om și profesoară

Profesoara de franceză de la Caragiale, care seamănă creativitate, hărnicie, simplitate, omenie și dragoste pentru educație.

Vă invit, în acest interviu, s-o cunoașteți și din alte perspective. Lectură cu sens să aveți!

Cine este, dna Marandiuc, pe lângă director-adjunct pentru educație și profesoară de franceză?

Sunt un om, care încearcă să treacă prin viață frumos.

Cum a fost, Magdalena, copil?

Tare cuminte și ascultătoare (acasă). La școală eram un fel de *enervant* pentru profesorii la lecțiile cărora mă plictiseam. Și acum îmi amintesc muuuuulte ghidușii pe care le făceam. Poate de asta mă tem să las elevii, acum, să se plictisească.

Îți reamintești vreo povestioară din copilărie?

Avem vreo 5 ani și mama m-a dus pe câteva zile să stau la bunica, care nu trăia foarte departe de noi, cât timp vor fi vopsite geamurile pentru sezonul rece. Pentru că am „călcat ceva pe bec”, bunica m-a numit cu un cuvânt mai urât, dar care era destul de acceptat în mediul rural, ca dojeneală. Eu, însă, atât de tare m-am supărat, ca în timpul amiezii, când bunica credea că dorm, mi-am luat lucrușoarele subțioară și am fugit acasă. Am înțeles că oricât de mic nu ar fi copilul, el va memoriza tot ce i se spune. Respectiv, mă strădui să fiu corectă și să nu-i ofensez chiar și pe cei mai mici copii.

De unde iei energia și pofta de viață?

Din lucrurile ce mă înconjoară. Nu le caut departe. În natură, acolo mereu mi-am regăsit inspirația. Multă energie îmi dau oamenii pozitivi, care ma înconjoară și pe care îi contactez atunci mă simt epuizată…

Ce faci când obosești?

Trebuie să spun, că am moștenit de la mama mea, rezistența la efort, deci, obosesc mai greu. Dar, când mă ajunge această oboseală, am nevoie de retragere, obligatoriu deconectare socială. Și, evident, contactul cu natura.

De ce au nevoie oamenii cu adevărat?

De dragoste…

Dacă ar fi să faci o comparație dintre Magdalena la 20 de ani și Magdalena de acum, ce ar fi de spus?

Nimic. Mă bucur că am trăit o adolescență frumoasă, cu tot ce are aceasta. Sunt mulțumită că am fost fericită și atunci. M-am bucurat de viață în totalitate și nu am pierdut timpul. Am studiat, mi-am facut prieteni (pe viață), mi-am ajutat părinții, m-am îndragostit. Totul a fost la timpul său.

De ce anume limba franceză?

Pasiunea pentru această disciplină mi-a transmis-o profesoara mea de la Colegiul Pedagogic – Nauc Zinaida. În perioada în care studiam, nu erau manuale, iar dumneaei aducea *târâia* de la șoala nr.3, actualmente L.T.I.L.Caragiale, unde activa deja proiectul francofon, cărți în limba franceza, fișe de lucru, metode etc. Atunci m-am îndrăgostit de *dăruirea* acestei profesoare pentru disciplina sa. Astfel, am înteles că vreau să mă fac profesoară de limba franceză…

Ce înveți de la elevii tăi?

Cum trebuie să rămânem – entuziaști, plini de viață și pozitivi.

Ce te învață, mediul școlar, în general?

Mediul școlar, pentru mine, reprezintă viitorul apropiat în care vom trăi. Aici sunt oamenii care vor constitui societatea de mâine. Mă simt extraordinar, că pot contribui la formarea acestei comunități.

Care sunt abilitățile pe care ar fi bine să le posede un tânăr/elev?

Eficiența – tânărul trebuie să conștientizeze rolul pe care îl are în familie, societate. Să simtă că este eficient.

Implicarea – aceasta este obligatorie, nu opțională.

Comunicarea. Abilitatea de a-și exprima opinia, ideile, într-o manieră coerentă și asertivă.

Cum arată, în reprezentarea ta, profesorul ideal/model?

Profesorul care își iubește necondiționat elevii și este gata să se adapteze noilor nevoi ale acestora.

Cum se împacă viața personală cu cea profesională?

Mulțumesc mentorilor, care mi-au tot bătut la ureche, ai grijă și de familie, nu doar de serviciu/ să nu faci greșeala pe care am făcut-o noi etc. Sper că nu am făcut-o. Încerc să le impac și parcă-mi reușește.

Ce înveți de la copiii tăi?

Că iubirea de frumos nu se mimează, ea se reflectă în privire, în zambet, în seninătate, iar asta, desigur, mă obligă să trăiesc frumos.

Numește 3 valori care te ghidează prin viață.

Prietenia, credința, atitudinea.

O femeie e frumoasă când …

este iubită. Cât de banal nu ar suna, dar m-am convins deja că așa este… Fie că este iubită de soț, copii sau părinți, aceasta stare pune amprenta pe chipul femeii.

Dacă ai putea invita la cină pe cineva (în viață sau nu) pe cine ai alege și de ce?

Mi-aș invita foștii mei profesori (de la școală până la facultate) cărora nu reușesc să le mulțumesc pentru contribuție la creșterea mea.

Recomandă-ne 3 cărți/filme?

Micul Prinț” de A. S. Exupery (îmi place autorul ca filosof)

Alegeri care îți schimba viața” de Hal Urban ( sunt descifrate calitățile frumoase ale oamenilor)

Competențele sec. XXI” de Y. N. Harari

Lasă-ne aici un gând bun, în această perioadă de restriște. Absolut orice vrei tu.

Să fim buni!!!

Sa fim buni cu noi înșine prin a ne atribui responsabilitatea pentru rolul exersat (familie, serviciu).

Sa fim buni cu oamenii și să nu lăsăm criza să ne dezgoleasca urât.

Să trăim!!!

Îmbrățișate de toate anotimpurile. Dar, cel mai mult, îmbrățișate de anotimpul prieteniei. Îți doresc cât mai multe anotimpuri ale dragostei, draga noastră Magdalena! Să ne trăiești întru mulți ani fericiți!

24 aprilie 2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s